Sub umbra veşnicei uitări
Aş dori să mă pitesc,
Să te-arunc în spume albe
Ale-oceanului ceresc…
Ţi-aş face aripi din mătase
Şi te-aş avânta spre nori,
Dar mi-ai lua şi tinereţea
Dintre anii trecători…
Ţi-aş croi un drum din perle
Pe care să păşeşti în viaţă…
Cu migală aş potrivi
Fiecare fir de aţă.
Ţi-aş trece inima prin aur,
Din ea egidă aş lucra
Ca să înfrunţi întreaga oaste
A răului din viaţa ta.
Aş ursi un alt destin
Numai să-ţi alin durerea,
Dar în care să-mi rămână
Aievea, eternă mângâierea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu