Am făcut cripta amintirilor şi las în urma mea întreaga viaţă de până acum..
Orice sfârşit e prilejul a altor o mie de noi începuturi.
Pentru ultima dată aduc flori acestui mormânt,oferind o atingere caldă gândurilor ce mă petrec şi mă dor...
Destinul s-a jucat cu mine şi m-a pus acum dinaintea unei răscruci.
Nu ştiu ce alegere să fac,nu ştiu pe ce drum ar trebui să apuc,
Nu ştiu nimic din ce mi-ar putea fi benefic sau dăunător,
Nu vreau decât să-mi fie în cale ieşirea din zbuciumul ce mă mistuie...
Se spune că în spatele omului e cineva care îl ajută să înainteze
Şi tind să cred că am rămas în singurătate, lipsită de paşii îndrumători,
Fapt pentru care speranţa mea şi-a luat zborul şi nu s-a mai întors, lumea mea s-a prăbuşit,cerul nu mai e cer pentru mine,soarele nu mai e soare...nimic nu mai are sens...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu