Zbor

Privesc spre cer
Şi-aş vrea să zbor,
Să mă desprind de lume,
Să fiu un tainic zburător
Fără-un destin anume.

Să rătăcesc prin ploi şi vânt
Ca un cocor sihastru,
Să fiu doar eu cu norii mei
Într-un neant albastru.

Cu fulgi de nea ca să mă joc
Când vine rece iarna,
Să strâng tot puful la un loc
Ca să îmi vindec rana.

Mi-aş alunga dureri adânci,
Memorii de departe
Într-un univers spinos,
Cuprinse într-o carte
Şi-aş dansa cu norii mei
Iubind o lume-aparte.

Ultim omagiu

Spumegă zarea de fum,
Iar străzile-s mânjite de ploaie.
Ţi-am scris în rime glasul fierbinte,
Ţi-am aşternut destinul pe foaie.

Ce izvor de lacrimi ţi-a dat viaţă?
Din ce tărâm de chin ai răsărit?
De ce nu ţi-e caldă privirea de gheaţă
Când până şi vorba din gură ţi-a pierit?

Privesc dinapoi, deşertu-i uscat,
Dinainte pământul geme de trist...
Ecoul unui clopot de-adio s-a stins,
Te-nsoţesc regretând cu capul plecat.