Spumegă zarea de fum,
Iar străzile-s mânjite de ploaie.
Ţi-am scris în rime glasul fierbinte,
Ţi-am aşternut destinul pe foaie.
Ce izvor de lacrimi ţi-a dat viaţă?
Din ce tărâm de chin ai răsărit?
De ce nu ţi-e caldă privirea de gheaţă
Când până şi vorba din gură ţi-a pierit?
Privesc dinapoi, deşertu-i uscat,
Dinainte pământul geme de trist...
Ecoul unui clopot de-adio s-a stins,
Te-nsoţesc regretând cu capul plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu