Cărare cu pietriş mărunt
E drumul meu către mormânt.
Cu flori albe eu păşesc
Pe cel drag ca să-l găsesc
În humă neagră îmbrăcat,
Căci în ţărână are pat.
Îmi curg şiroaie limpezi lacrimi,
Inima se scaldă-n patimi
Şi sufletul furios se zbate,
Însă mortul e departe.
Înapoi nu-l pot aduce,
În judecată-o să se-arunce.
Resemnarea îmi rămâne,
Doar dorul îl mai iau cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu