Sevraj

"Viaţa mea e rodul unei confuzii, unei echivocaţiuni divine.
Deşi accept această condiţie dumnezeiască
Caut totuşi calmul liricii poetice.
Eu am fost, sunt şi voi fi dulcea-otrav-a morţii,
Poţiune a lumii, compoziţie chimică a lacrimilor cu durerea,
Străpungerea inimilor sfâşiate de singurătate...
Un suflet prihănit...
Suflet menit sa ducă crucea din contextul împlinirii lor.
Obrazul moale a totuna cu sângele, iar rănile mă dor.
Un vuiet macabru aduce stingerea licăririi ochilor bolnavi.
O lumânare e poarta unui lung itinerar neelucidat de condiţia umană,
Iar timpu-i un mit în jurul căruia ne raportăm devenirea.

Ce cald e paharul de lapte din mâinile mele...
Pleoapele-mi cad obosite,nu pot să respir,
Sudori fierbinţi îmi învăluie trupul,
Sunt abătută, confuză, intru-n delir.

Zorile-s atât de aproape, eu încă n-am adormit;
Patul m-aşteaptă, nici către el nu privesc,
Ascult în linişte ceasul cum bate,
Paharul de lapte-l rotesc...
Strategii belicoase plănuiesc în neştire
Ca sistem defensiv să-mi croiesc...
Sunt un copil sau conştiinţă matură
Şi într-o lume ciudată trăiesc.
O scânteie-a mai ramas să-mi lumineze chipul.
Ceara fierbinte e ca un sărut,
O umbră neagră pe umăr m-atinge
Zâmbindu-mi din aşternut.

În pat amorţită reintru-n vârtej.
Readuce dileme în ale mele gânduri
Vârtej fictiv lipsit de-nţeles.
Aceleaşi imagini în repetate rânduri
Îmi leagă ochii minţii, mi-i leagă fedeleş.

Senzaţii vibrante reflectă oglinda,
Haotică umbră, un spectru nebun.
De-i boala sau moartea, vedenie sau nu
Nu-mi pot da seama şi n-am cum s-o spun.

Tâmplele-mi ard, ochii-mi clocotesc,
Degetele-mi amorţesc,mâinile-mi transpiră,
Buzele-mi sunt uscate, nimic nu mai rostesc,
Să mă ridic din pat,
S-aprind lumina lumânarii
Nu mai reuşesc.
Pieptul meu zvâcneşte,
Iar tâmplele-mi se sfărâmă...

..."Lacul ablastru adie frunze ruginii de toamnă,
Un nor greoi, sihastru trece peste văi,
Eu stau în acelaşi loc ca odinioară,
Sfărâm în mâini nisip mărunt...
Un sentiment nostalgic,ce-aduce memoriei mele
Portretul miticului androgin,
Mă coboară pe Pământ
Din Universul tragic al serilor selenare...
Şi îmi cuprinde mintea în valuri străvezii
Aducătoare de tablouri tomnatice târzii".