Le interpretez ca fiind elemente existenţiale,
Superioare condiţiei umane şi necircumscrise temporal...
Sentimentele...
Un nor de flăcări ce mistuie interiorul,
Concentrate în simpla lacrimă fierbinte
Prelinsă din adâncul sublimei suferinţe...
Deasupra cuvintelor semnificaţia lor e complexă,
Determinând analiza inimii, unica ce poate duce omul
pe drumul a ceea ce simte...
Sunt umbre ce bântuie lumea,
Sădesc şi ură,la fel şi iubire,prinzând rădăcini,
Înlănţuind umanitatea într-o carceră spirituală
Excluzând evadarea din cercul vicios sentimental...
Prizonierul...
E cel care cade pradă acestor umbre vii,
E cel care păleşte în miezul suferinţei,
În timp ce slăbiciunea deschide noi itinerare
Spre dărâmarea acelui templu construit în om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu