Fum,mult fum şi ceaţă.
E negru,prea negru şi ...
De ce tace trenul venind către mine?
Oare cum nu aud scârţâitul pe şine?
Şi vântul bate.
Miros de câmp îmbietor,
Miros de flori,de primăvară.
E soare,soare ce iese dintre nori
Şi mă bucur de toate,
Căci trenul se-ndreaptă spre mine,
Dar eu nu aud scârţâitul pe şine
Şi tac aşteptând ca ziua de mâine
Să zacă-n neant fără ruşine.
Iar trenul tace pe şine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu