Ploaia-i răspunsul din Iad,
iar vocea Satanei e vântul.
Rugina nu e culoare,
Voci mute şi reci clocotesc ,
soarele nu mai răsare,
ţigările nu-mi mai tihnesc.
Fulgii de nea se presară,
umbre ciudate-mi zâmbesc;
în grabă-mi aprind o ţigară,
picioru-n zăpadă-l rotesc.
Cântecul morţii mă cheamă,
îmi sprijin degete-n tâmple,
mă-ntreb de ce-mi este teamă,
ce poate să mi se întâmple.
Adulmec miros de cadavru,
Cu poftă trag din ţigară.
Aştept, dar degeaba aştept
Trenul s-ajungă în gară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu