Proiecții spectrale

Văd albe văluri mătăsoase

și umbre reci ce se-nconvoaie,

văd lumi distincte ce mă cheamă,

văd îngeri rătăciți prin ploaie.

Și simt pe pielea mea cum geme

chipul tristei măști a minții

-iubiri, pahare, cărți, prieteni-

sunt doar memorii de-ale vieții.

O casă veche, solitară

îmi găzduiește mii de gânduri,

iar fumul iese din țigară

și se prelinge peste scânduri.

Un scârțâit morbid mi-alungă

șoapte bântuind prin casă...

sunt doar angoase-n așternut

căci de iubiri nici că-mi mai pasă.

Se lasă noaptea tristă,

se scurg iubiri pierdute,

sub așternuturi goale

aleargă șoapte mute

și fumul de țigară

se-ntinde peste mine,

îmi mângâie tot trupul

dinspre arcadă-n jos,

pe nas,

pe buze,

gât,

pe sâni,

buric și coapse...

Îmi spune că-i iubirea 

cu amintiri rămase.

Sunt doar minciuni ce mistuiesc

prin lumea asta efemeră

așa cum toți îmbătrânesc

decepționați și totuși speră.