09 august 2010

Consimţământul extrem al morţii


Aş vrea să fiu mormânt,
Mormânt jilav de lacrimi...
Să nu spun nimănui vreun cuvânt anume.
Aş vrea să fiu acolo,
Trei metri sub pământ...
Să nu mai ştiu de nimeni,să nu mai fiu pe lume.

Aş vrea ca ochii mei
Să stea închişi şi reci...
Să nu îi încălzească atâtea mii de lacrimi.
Aş vrea ţărâna grea
Să-mi smulgă de pe suflet
Atâtea frământări, atâtea mii de patimi.

Şi cine ştie?
Poate şi tata e acolo...
Şi-i voi simţi iubirea,iubirea părintească.
Şi chiar de-i negru totul
Mai bine un cadavru,
Decât fiinţă moartă,fiinţă pământească.

Niciun comentariu: