Zece gloanţe

Am zece gloanţe în mâini,
Dar timpu-mi răpeşte puterea.
Am învăţat că acesta e preţul
Plătit ca să simt mângâierea.

Un glonte pierdut e o rană,
O speranţă în minus din mine,
Oftatul adânc ce mă-ndeamnă
Treptat să mă-ndrept către tine.

Pistoale umane mânjite,
Durere şi sânge, război
Şi lacrimi ce curăţă răni
Şi oameni sufocaţi de nevoi.

Un glonte pentru iubire,
Al doilea e libertate,
Al treilea pentru-nplinire,
Iar unul pentru dreptate.

Alt glonte îl pierd pentru pace
Şi-un altul pentru găsire,
Alt glonte pentru speranţă
Şi altul spre mântuire.

Şi iată că lupt doar cu două:
Unul îl dau pentru suflet,
Iar altul pentru sfârşit,
Deşi nu reuşesc să mă-ncumet
Să spun c-am pierdut, deşi ştiu
Că viaţa-n esenţă-i o luptă,
Iar când renunţi e mult prea târziu.