Năzuninţă refulată

Şi drept urmare...
Drept urmare simţeam nevoia nebuniei tinereşti.
Simţeam nevoia râsetelor fără sens,
atât de senine şi calde.

Simţeam nevoia unui univers deschis,
univers de culoare şi vise,
de bucuria celor care trăiesc în basm.
numai o dată să uit de întunecimea simţurilor mele.

Si drept urmare...
Drept urmare gravitez printre vise.
ale mele, ale lor.
Vise din neguri şi vise-n culori.

Consimţământul extrem al morţii

Aş vrea să fiu mormânt,
Mormânt jilav de lacrimi...
Să nu spun nimănui vreun cuvânt anume.
Aş vrea să fiu acolo,
Trei metri sub pământ...
Să nu mai ştiu de nimeni,să nu mai fiu pe lume.

Aş vrea ca ochii mei
Să stea închişi şi reci...
Să nu îi încălzească atâtea mii de lacrimi.
Aş vrea ţărâna grea
Să-mi smulgă de pe suflet
Atâtea frământări, atâtea mii de patimi.

Şi cine ştie?
Poate şi tata e acolo...
Şi-i voi simţi iubirea,iubirea părintească.
Şi chiar de-i negru totul
Mai bine un cadavru,
Decât fiinţă moartă,fiinţă pământească.