Ispite Bachusiene

Un bob de strugure pluteşte
În vinul dulce din pahar.
E roşu vinul şi se varsă
Pe lemnul mesei dintr-un bar.

Strugurele-i în pahar.
Cu degetu-l petrec în gol...
-Să-l gust? mă-ntreb.Dacă-i amar?
Cu toate că-i ispititor...

Dar mă gândesc că nu-i frumos
Şi-l las uitându-l în pahar.
În jur pluteşte un miros
Respingător de bar murdar.

Prin mine tu

Să gust paharul tău cu vin
Cum aş gusta buzele tale...
Să-mi vindec trupul cu venin
La gândul amintirii tale.

Să te privesc la fel cum fiara
Privea în ochi gladiatorul...
Să plâng tăcut atunci când seara
Va-nsămânţa de tine dorul.

Căci cartilaju-mi mi se frânge
De când patu-mi-e sicriu,
Aşternutul plin cu sânge
M-acoperă în timp ce scriu.

Să-mi vindec trupul cu venin
Ca rănile-mi împuroiate
Să nu mai doară când mă-nclin
Spre amintiri demult uitate.