Fiecare dintre noi simte adevărul, puţini îl rostesc, puţini îl conştientizează şi mulţi îl caută mereu în ceilalţi sau în realitatea exterioară,neştiind că,după cum susţinea Sfântul Agustin,adevărul se află în noi înşine,bine tăinuit de un anume Master Interior.
.....................................................................................
Defineşte-mă drept o excepţie de la categorii, iar dacă nu îmi vei urma îndemnul, eu am, în schimb, certitudinea că vor exista momente în care glasul interior îţi va mărturisi de ce. Pentru mine este suficient.
.....................................................................................
Mi-am pierdut sufletul prin aşternuturi goale, am adulmecat mirosul unor dorinţe ipocrite, am adunat amintiri neînsemnate şi am gustat amarul unor săruturi reci, însă nu am atins nicio inimă.
.....................................................................................
Există două clase de oameni: cei ce sunt goi pe dinăuntru şi care mereu se luptă să arate că sunt bogaţi în exterior şi cei bogaţi în interior care mereu vor trece neobservaţi; cei care totuşi îi vor observa vor fi puţini şi vor trebui să le pătrundă cele mai profunde taine prin câştigul încrederii pentru totdeauna. Eu aş începe prin a lucra cu spiritul.
.....................................................................................
Încă n-am învăţat să preţuiesc iubirea celor puţini ce mi-o poartă, numai indiferenţa multora ce mă înconjoară.
.....................................................................................
Alegerea unui început de drum spre împlinirea ta ca om depinde de cunoaşterea propriului "eu".
.....................................................................................
În fiecare zi tot câte un actor de pe scena mea dispare. Se retrage în culise: culisele amintirilor cuprinse în formula "au fost odată". Dar piesa mea continuă cu actori noi şi sper ca finalul ei să fie spectaculos,realizat de cei mai buni.
......................................................................................
Cuvintele şi-au pierdut puterea şi tocmai din acest motiv valenţa cuvântului "dezamăgire" a atins apogeul, fiind plin de încărcătură emoţională,convingere absolută şi înţeles.
......................................................................................
Oamenii pe care îi văzusem puternici, se dovedesc a fi mai slabi decât mine. De ei simţeam nevoia să mă agăţ,însă am sfârşit prin a-i târî după mine,căci ghearele lor stau înfipte în carnea mea,provocând o durere insuportabilă. Trebuie să mă descotorosesc de ei.
......................................................................................
Tuturor celor ce au fost părtinitorii devenirii mele le port o nemărginită recunoştinţă. Fie ei buni sau răi deopotrivă, m-au îndrumat spre nefericirea ce azi ridică din punct de vedere valoric fericirea efemeră la cotele maxime ale trăirii intense.
.....................................................................................
Sinele, fiinţa noastră integrală, stă fără îndoială sub semnul întrebării. De teama răspunsurilor ce pot fi revelate prin simpla dezamorţire a inconştientului, ne convine plafonarea într-un sistem rigid al negării ce atrofiază raportarea la ceilalţi.
....................................................................................
Nicicând n-au fost mai liniştite apele care altminteri erau atât de tulburi. În ciuda oboselii, psihicul nu putea fi într-o stare mai potrivită decât acum, iar lumina pare să-şi facă loc printre simţuri inerte.
.....................................................................................
Priceperea la ceilalţi este direct proporţională cu priceperea la sine. Acordarea de sfaturi celorlalţi înseamnă îndrumarea propriului "eu" şi proiectarea năzuinţelor, aspiraţiilor şi dorinţelor noastre în vieţile altora.
......................................................................................
Cum poate fi numit acel sentiment ce ne devorează întreaga raţiune atunci când eul propriu intră într-o interdependenţă cu cel al altuia? De ce acest fapt constatat este atât de intens şi nepotrivit, plăcut şi necesar deopotrivă?
